Lipsa de comunicare tinde sa dobandeasca proportii tot mai mari la nivelul societatii. Din pacate pentru noi, nu suntem capabili sa-i amortizam efectele. La nivelul relatiilor inter-umane, lipsa de comunicare dobandeste tot mai multe efecte negative. Atunci cand ar fi atat de usor sa il ascultam pe cel de langa noi, asteptam ca interlocutorul nostru sa isi incheie “speech-ul” doar pentru a ne sustine propria viziune.
Asa uitam sa invatam din greseli, asa devenim intoleranti cu cei din jur si tot asa devenim egoisti. Sunt genul de discutii in care fiecare e preocupat de propria lume interioara, incat uita sa isi asculte partenerul.
Frustrarile sunt doar la un pas distanta. Poate de aici si senzatia ca ceilalti nu ne inteleg. Nemultumirile interioare starnite de lipsa de comunicare pot starni adevarate crize de identitate. De la depresie pana la gesturi sinucigase e o limita atat de mica. Si atat de usor de trecut.
La nivelul societatii, lipsa de comunicare provoaca ineficienta in desfasurarea programelor zilnice, si reactia in lant provocata e previzibila. Apar confuziile, stangaciile si nemultumirile. Cand uiti sa ii spui copilului tau “noapte buna” pentru ca presupui ca nu are nevoie.
Cand nu ii spui iubitei sau sotiei ca o iubesti, deoarece crezi ca stie ea si nu mai e nevoie sa repeti. Cand uiti sa ii spui unui prieten ca ii multumesti pentru ajutor ca sa nu pari ridicol. Atunci inseamna ca a aparut lipsa de comunicare. Pornind de la asemenea premise, si concluziile care se trag sunt eronate. Nu comunicam din comoditate, din obisnuinta, de teama de a fi ridicoli sau pur si simplu pentru ca nu vrem. Nu comunicam pentru ca e mai la indemana. Apare un paradox imens. In era comunicatiilor, comunicarea in sine are de suferit.
Mesajele transmise via Internet sau sms sufera modificari semantice si mesajul e, de cele mai multe ori, distorsionat. Folosim telefoanele mobile pentru a epata si pentru a ne etala “valoarea” in fata celorlalti. Dar nu le folosim pentru a comunica. Superficialitatea de care putem da dovada in astfel de cazuri e injustificabila. Cel putin pentru unii…
Intoleranta fata de celalalt e una din cauzele lipsei de comunicare. Suntem prea absorbiti de problemele noastre si ne lasam coplesiti la un asemenea nivel incat ii neglijam pe ceilalti. Se spune ca cel mai greu e sa iesi din celula in care te simti bine. Si daca atatia inaintea ta nu au folosit comunicarea la capacitate maxima, de ce ai face-o tu?
Au fost numeroase cazuri in care scene tragice au fost provocate de lipsa de comunicare. Sotul si-a ucis sotia pentru ca a lipsit prea multe ore de acasa. Nu stia ca ea a avut probleme de sanatate. Nici macar nu a intrebat.
Copilul s-a sinucis datorita faptului ca a avut note mici la scoala. Parintii nu i-au spus ca sunt acolo pentru el daca are nevoie. Presupuneau ca lucrul asta nu trebuie amintit. Si aveau impresia ca aceste discutii nu pot aduce nimic bun. Nu l-au intrebat niciodata cum merge cu scoala.
Iubitul s-a aruncat de la etajul zece pentru ca iubita nu-l intelegea. Ea era introvertita si i se parea ridicol sa ii spuna lui in fiecare zi ce inseamna pentru ea.
Intr-o mare fabrica, un om face o greseala catastrofala ce provoaca moartea a doua persoane. Nu i-a spus nimeni sa nu atinga unele butoane. Au presupus ca stie.
Intr-un dialog intre doi oameni obisnuiti e usor de observat daca asculta vreunul. De obicei asteapta cu sufletul la gura sa termine primul ce are de spus, tocmai pentru ca celalalt sa-i demonstreze ca problemele lui sunt mai mari. Intr-o asemenea discutie, zgomotul de fond e compus de chiar cuvintele conversatiei.
A fi un bun ascultator a devenit un fel de sintagma ce-i defineste pe acei putini care mai stiu ca in procesul de comunicare sunt implicate intotdeauna cel putin doua personaje. Ca sa il asculti pe cel din fata ta trebuie, in primul rand, sa renunti la egoism. Si mai apoi, comunicarea presupune un efort egal din partea amandorura. Si daca el nu comunica, nici tu nu depui prea mari eforturi. Limbajul trupului, care face si el parte din comunicarea non-verbala, e foarte graitor. El vine in completarea comunicarii verbale. Dar e nevoie de timp pentru a intelege. Si de concentrare. Si deja…e prea mult
Trebuie sa te corectez in opinia ta. Nu exista lipsa de comunicare. Si acest fenomen descris de tine e o forma de comunicare.
Ceea ce vrei tu probabil sa descrii e lipsa de calitate in comunicare sau lipsa interactiunii in comunicare. Aceea e problema mare in societatea noastra.
Comunicarea in sine reprezinta un proces de transfer de informatii in doua sensuri. Primul sens este transferul de informatie de la subiectul V(orbitor) la subiectul A(scultator). Asta inca nu e comunicare. Comunicare devine abia cand se transporteaza informatie de la A la V, adica in sens invers. Acest “feedback” poate fi verbal sau nonverbal (parca mai interesant sa citesti in ochii unui om, decat sa-l asculti.) Dar de fapt mai e cineva interesat de acel al doilea sens? Ne pasa daca partenerul de discutie a receptat informatia in forma dorita? Aceasta e adevarata problema a comunicarii. Si aici nu ma pot exclude nici pe mine, ma surprind adesea intrebindu-ma daca in ultimile minute a avut loc o comunicare de calitate.
Una din replicile mele preferate din film(e), e “this was a good conversation”. Ceea ce insemna ca intre A si V a avut loc un proces de comunicare in adevaratul sens al cuvantului. Noi, ma includ si pe mine aici, comunicam la un nivel superficial. Ai dreptate, si lipsa comunicarii e tot un fel de comunicare. Cred ca oamenii au incetat undeva pe parcurs sa comunice la un nivel real. Acum ne transmitem mesajul si asteptam ca interlocutorul nostru sa iti termine alocutiunile doar pentru a ne oferi noua sansa de a mai adauga ceva. Nu suntem atenti la ceea ce spune el. Nici de ce o face.
Prefer sa comunic “face to face”, pentru ca limbajul trupului are tendinta de a intari ceea ce spui sau, din contra, de a anula mesajul transmis de tine pe cale orala. Am fost intotdeauna de parere ca limbajul non-verbal, de orice natura ar fi el, transmite mult mai mult decat mesajul oral in sine. De ce? Pentru ca, instinctiv, cand minti, eviti sa iti privesti interlocutorul in ochi. Iar cand te ascunzi dupa o carte, un ziar, chiar si un monitor, mai mult de 50% din claritatea si substanta mesajului tau se pierde.
Nu, nu prea mai ne intereseaza notiunea de “feedback”. Pentru ca nu ne intereseaza cu adevarat interlocutorul nostru. De multe ori dialogurile se transforma in monologuri solilocvii fara sa ne dam seama. Sau nu vrem sa ne dam seama?
ghita petrus si daca ai sti ce greu e sa comunici cu un om care se cearta cu tine(mai degraba cu sine insusi).
intr-o zi intr-o cearta,am observat ca in dialogul pe care il tineam cu cealalta persoana se redusese la cuvintele:nu am facut,nu sunt,nu am zis asa.tot ce scoteam din mine era prea complicat pt nervii acelei persoane.
Ai observat ca intr-o cearta cele mai multe cuvinte sunt cu precadere negative? Nu am facut, nu am zis, nu am decis, etc. Eu nu… La o interpretare bruta(la) ar suna cam asa: Nu imi pasa ce ai tu de spus, Nu am chef sa te ascult, am chef sa imi exprim multumirile in cel mai tembel mod posibil.
daca sunt cu precadere negative….pai inseamna ca e o forma de autoaparare.si eu care ma laudam ca stiu sa fac fata unei dispute la nervi…
,in fine cele de forma negativa apar la mine daca o cearta se invarte in cerc si dureaza mai mult de o ora… 
e una din formele primare de autoaparare. o cearta porneste intotdeauna de la o discutie mai aprinsa, cu un subiect “sensibil”. si datorita faptului ca nu suntem atenti la ce spune celalalt, se ajunge la certuri. certurile nu se pot iinvarti decat in cerc pana cand unul din cei doi interlocutori cedeaza, ori de bunavoie ori nervos…